În una din seri am găsit pe patul meu o scrisoare de la colegul meu Ştefan. E destul de interesantă ca argumentare de aceea o voi transcrie aici.
“De la Ştefan către Radu: sănătate
Te rog ca în intervalul 23 h 30′- 7h 30′ să închizi de 10 ori din 10 uşile din cameră cu atenţie. Nu ajută cu nimic dacă o faci de 7 ori din 10.
Noaptea trecută, în jurul orei 2, te asiur că n-ai câştigat mai mult de 5 secunde din timpul petrecut în cameră pentru că nu ai avut răbdare să închizi mai cu grijă uşa de la intrare şi de la W.C. Eu însă am pierdut peste 4 ore de somn pentru că nu am reuşit să adorm la loc – asta înseamnă de 2280 de ori mai mult decât tine. Îmi bag dopuri de la farmacie în urechi ca să nu mai aud. Ce vrei să fac? Să iau şi somnifere?
Ce bucurie poţi avea dacă descinzi în cameră cu o viteză de 5m/s? Cât timp crezi că poţi să câştigi? Cu indulenţă mai ai de trăit încă de 2 ori numărul de ani pe care i-ai trăit până acum. Nu te teme dacă nu o să poţi face toate cele n lucruri propuse. O să faci n-1 sau n-2. Dar gândeşte-te: nu o să mai conteze asta pentru tine pentru că nu mi ai cum să le percepi ca neîmpliniri.
Problema nu ar fi dacă nu dorm cele 8 ore regulamentare, ci faptul că în următoarele 16 ore de activitate nu pot avea acelaşi randament pe care l-aş fi avut dacă eram bine odihnit.
Cu speranţa că nu vei simţi nevoia să înjuri, îţi multumesc pentru atenţie.”
